În toti anii în care am scris cartea mea de 500 de pagini „11 septembrie. Mitul”, şi chiar şi după aceea, cel mai mult m-au indispus privirile contrariate şi iritate (în cea mai mare parte a cazurilor, dar şi pline de compătimire, în altele) din partea celor care cred orbeşte în Teoria Oficială a Conspiraţiei privind evenimentele de la 11 septembrie 2001 din Statele Unite – respectiv în teza conform căreia un bărbos bătrân care se ascunde într-o peşteră din Afganistan a trimis în America 19 terorişti ca să deturneze 4 avioane şi să le piloteze pe orbecăite (sau, dacă vreţi, după ureche, fără nici un plan de zbor), dintre care două au reuşit în mod miraculos să lovească doi zgârie-nori din Manhattan, dărâmând în cele din urmă trei. Ei bine, iată: aceştia sunt adevăraţii fanatici – cei care cred fără discernământ în teorii fantastice ale conspiraţiei şi care, asemenea nebunilor, sunt convinşi că adevăraţii nebuni sunt cei care nu le împărtăşesc iluziile.
În anul 2003 (când scrisesem deja o bună parte din cartea mea), din aceasă categorie facea parte cea mare parte a populatiei, însă cu timpul, milioane şi milioane de oameni s-au trezit din lumea halucinantă în care erau scufundaţi şi au început să realizeze incredibila înşelăciune în care fuseseră atraşi.
Astăzi, în 2009, o foarte mare parte a locuitorilor planetei (iar numărul lor este în continuă creştere) nu mai crede în această Teorie Oficială a Conspiraţiei, cea mai grotescă şi comică creată vreodată. Avem, practic, de-a face cu un adevărat tsunami, imposibil de oprit, iar Teoria Oficială a Conspiraţiei este, practic, moartă. Cu toate eforturile mass-media din marile ţări occidentale, numai o mică parte a populaţiei – alcătuită, probabil dintr-un soi de zombi sociali – mai crede încă în mod necondiţionat în ea. În cea mai mare măsură, este vorba despre o problema de generaţii: oamenii în vârstă sunt adesea incapabili să-şi schimbe optica, în timp ce tinerii sunt mult mai supli în gândire, nesfiindu-se să accepte concluziile noi, inevitabile, atunci când ies la lumină informaţii inedite. Şi, de asemenea, la mijloc mai este şi o problemă de corupţie, pentru că să nu uităm un lucru: aproape toţi jurnaliştii de carieră sunt dispuşi să inducă în eroare, să deturneze sensul lucrurilor ori, pur şi simplu, să-şi ţină gura bine închisă – fie supunându-se astfel modernei legi a tăcerii cunoscute sub numele de “politically correctness”, fie doar ca să nu-şi piardă cumva salariile şi privilegiile.
Unul dintre bastioanele pe care s-au cocoţat cu disperare ani la rândul susţinătorii Teoriei Oficiale a fost absenţa unor voci autorizate din domeniul ştiinţei care să combată poziţia oficială a Guvernului S.U.A. Acum, acest gol a fost umplut. O echipă internaţională de cercetători a publicat un studiu care arată clar că printre rămăşiţele zgârie-norilor din New-York prabuşiţi pe 11 septembrie 2001 exista o mare cantitate de nanotermit, un foarte sofisticat exploziv militar a cărui prezenţă poate fi explicată doar în cazul unei demolări controlate. Studiul a fost publicat într-o revistă ştiinţifică, după ce a trecut de testul de “peer review”, metoda uzuală de revizuire a articolelor folosită de comunitatea ştiinţifică pentru certifica seriozitatea şi viabilitatea unui studiu. Prin urmare, acum este oficial. Ştiinţa a dat verdictul: Turnurile Gemene au fost demolate. Asta în cazul în care criteriile ştiinţifice pe care însăşi ştiinţa le consideră valide mai funcţionează încă în această lume sau dacă n-am intrat cumva într-o nouă eră a obscurantismului. Singurul mod prin care poate fi invalidat acest progres ştiinţific ar fi să se dovedească contrariul, şi anume că nanotermitul găsit printre rămăşiţele Turnurilor Gemene nu este nanotermit. Însă acest lucru este, evident, imposibil şi, de fapt, nimeni nu încearcă s-o facă. Tactica adoptată de complicii Teoriei Oficiale a Conspiraţiei este aceea de a nu face nimic, insinuându-se astfel în continuare că nici un cercetător nu ar fi dovedit vreodată ceva. Tăcere absolută, atunci când este posibil (şi de obicei este). Iar atunci când acest lucru nu este posibil, complicii Teoriei Oficiale vor răspunde doar cu argumente ad personam, denigrându-i pur şi simplu oamenii de ştiinţă implicaţi, fără a intra vreodată în detaliile ştiinţifice ale problemei. Dar, pentru orice persoană dotată cu simţ critic şi capacitate de gândire independentă, acest studiu reprezintă piatra de mormânt a Teoriei Oficiale asupra evenimentelor de la 11 septembrie 2001 din Statele Unite şi începutul sfârşitului acelui fals sistem democratic în care din ce în ce mai puţini oameni se recunosc. Cu toate acestea, nu prea avem de ce să ne bucurăm. Prăbuşirea unui sistem nu este niciodată o chestie amuzantă şi, în plus, nu ne poate da nimeni asigurări că sistemul care va urma va fi mai plăcut decât cel de astăzi, la al cărui crepuscul tumultuos, iată, asistăm fascinaţi, temători şi confuzi.
Roberto Quaglia
27 mai 2009
Scris de Roberto Quaglia, Traducere de Emanuel Botezatu şi Mugur Cornilă