Un articol de Roberto Quaglia
www.roberto.info
Poate e încă prea devreme să ajungem la o concluzie definitivă în legătură cu atacurile teroriste de la Bruxelles. Totuşi, după doar 48 de ore, evenimentul a ajuns deja pe culmile suprarealismului, aşa cum se întâmplă de obicei cu genul acesta de evenimente în Minunata Lume Nouă Occidentală. Şeful serviciilor secrete din Ukraina vrea să ştim că el n-ar fi surprins in cazul în care „Rusia se află în spatele atacului de la Bruxelles”. Acesta e genul de persoană la care apelează jurnaliştii din occident pentru explicaţii în legătură cu ceea ce s-a întâmplat în Ukraina în ultimii doi ani. Ţineţi minte acest lucru data viitoare când auziţi la ştiri despre criza din Ukraina.
Preşedintele turc Erdogan a afirmat că el e gata să ajute Bruxelles-ul să lupte împotriva terorismului la doar câteva zile după ce afirmase că „Nu e niciun motiv pentru care bombele care au explodat în Ankara să nu explodeze şi în Bruxelles„. Îmi imaginez că următoarea mişcare logică va fi „Nu e nici un motiv să nu abolim democraţia în Bruxelles la fel cum am făcut-o şi în Turcia.” (Evident, folosirea cuvântului „democraţie” în acest context trebuie luată în cosiderare doar ca licenţă poetică.) Şi pentru a scoate în evidenţă adevăratul suprarealism suprarealist, trebuie de asemenea să ne aducem aminte că într-un interviu pentru Bel-RTL din dată de 26 aprilie 2013, Ministrul de Externe belgian, Didier Reynders, vorbind despre jihadiştii belgieni, a afirmat: „Poate vom ridica un monument în cinstea lor, eroilor revoluţionari.” Poate că cineva ar trebui să-l întrebe acum: A venit timpul pentru asta?
CNN-ul şi mass media mainstream din lumea întreagă s-au întrecut în a ne arăta clipuri cu explozia de la aeroport, aceasta fiind surprinsă de camerele de luat vedere – dar ce păcat că erau false. Aceste clipuri erau de fapt filmări de la atacul terorist din 2011 de la aeroportul Domodedovo din Moscova, atac al cărui subiect, la momentul respectiv, a fost acoperit de mass media occidentală într-un mod foarte diferit faţă de acest eveniment similar de la Buxelles. E interesant de observat cum mass media occidentală a încercat să arunce vina acestui fals scandalos pe reţelele de socializare. (Aici găsiţi câteva exemple din Independent şi din Rainews24.)
Eşti tentat să crezi că, începând de la jurnaliştii de la CNN şi până la ai noştri, dacă nu intră pe Facebook şi pe YouTube, nu prea au cum să înţeleagă ce se întâmplă de fapt în lume… Dar adevărul este că, la nivele atât de înalte de jurnalism, acest tip de greşeală nu e doar vinovată, ci e de-a dreptul maliţioasă – cei care sunt fraieriţi uşor sunt jurnaliştii locali creduli. Dacă acele filmări chiar ar fi provenit de la camerele CCTV din Bruxelles, atunci cei de la CNN cu siguranţă ar fi ştiut-o înaintea vreunui utilizator anonim de Twitter, de la care susţin ei acum că au copiat clipul. (Nu încercaţi să-mi spuneţi că cei de la CNN nu se bucură de privilegiul de a avea surse bune!) Ca să nu mai menţionăm faptul că cel de-al doilea clip pe care l-au arătat a fost chiar mai greu de găsit pe internet înainte de a fi publicat de către ei. Aici e clipul respectiv pe un site rusesc. Cu siguranţă nu e prima dată când cei de la CNN sunt prinşi că falsifică ştirile. Astfel, să fim surprinşi acum sau să ne gândim că e o greşeală, nu are niciun sens.
Se întreabă oare cineva ce anume au înregistrat de fapt camerele CCTV din Bruxelles? Acum, după ce ochii şi creierele publicului au înregistrat imaginile false, acestea vor rămâne astfel. Nimic altceva nu mai contează. În alt clip, un supravieţuitor al atacului pare că ţine în braţe o păpuşă şi nu un bebeluş adevărat. În Minunata Lume Nouă şi Suprarealistă nu te mai poţi încrede nici chiar în proprii ochi.
Păstrând tradiţia occidentală, care are întotdeauna succes, atacurile de la Bruxelles le dau teoreticienilor coincidenţelor ceva de care să se agaţe. Aflăm că unul dintre cei care au supravieţuit cu greu atacurilor, a reuşit să supravieţuiască, tot cu greu, şi atacurilor din Paris, de la Bataclan, pe 13 noiembrie 2015. Numele său e Lahouani Ziahi şi e un cetăţean francez care, din toate locurile din lume în care s-ar fi putut afla, a avut ghinionul să se găsească exact acolo unde au atacat teroriştii – de două ori! Şi, pentru că a fost destul de norocos, evident, a reuşit să scape teafăr şi nevătămat de ambele dăţi. Asta da coincidenţă. Dar, pe de altă parte, din când în când cineva chiar câştigă la loterie. Cum spune şi proverbul „unii au noroc cu carul”, în acest caz chiar avem pe cineva care pare că într-adevăr profită de suprarealism reuşind să câştige la loteria ghinionului (având în acelaşi timp parte de cel mai bun ghinion pe care ni-l putem imagina) de două ori şi jumătate.
Acesta este de fapt cazul unui tânăr mormon de nouăsprezece ani pe nume Mason Wells care, înainte de a fi rănit în explozia de la aeroportul Zaventem din Bruxelles, s-a aflat la maratonul din Boston, care a avut loc pe 15 aprilie 2013, nu departe de locul unde a explodat bomba. Mason Wells s-a aflat şi la Paris când au avut loc atacurile de la Bataclan. Potrivit celor de la Corriere della Sera, a fost rănit şi în acest atac; potrivit unor surse mai demne de luat în seama, Mason Wells se afla într-o altă parte a oraşului. Aşadar, cel de-al treilea miracol ar putea fi, în cel mai bun caz, doar o jumătate de miracol. Totodată, unul dintre supravieţuitorii răniţi în atacul de la Bataclan, a fost tot o victima repetată, care a supravieţuit şi faimoaselor atacuri de pe 11 septembrie din New York. Acesta se afla la baza clădirii South Tower în momentul în care „primul avion a lovit”. Acest fenomen în creştere al victimelor care se repetă şi care sar, mai mult sau mai puţin tefere şi nevătămate dintr-un dezastru într-altul, ar trebui să facă orice persoană raţională să se gândească de două ori. Dar în Minunata Lume Nouă şi Suprarealistă, toate aceste lucruri ni se par normale.
Impresia pe care ne-o lasă acest număr în creştere de clienţi fideli ai masacrelor este aceea că probabilitatea să fi victima unui atac terorist e foarte mare. Ia uite câţi oameni au trecut prin asta de mai multe ori! Data viitoare ar putea să ţi se întâmple chiar ţie! Ţie, care n-ai trecut prin aşa ceva nici măcar o dată! Dar acest lucru nu este adevărat. Probabilitatea este de un infinit de ori mai mică. Aşadar contemplăm improbabilul extrem fără măcar să clipim. Iar dacă dorim să analizăm în mod critic alte evenimente pur americane, cum ar fi împuşcăturile de la şcoala Sandy Hook sau cele de la San Bernadino, atunci probabil vom descoperi că trăim de fapt povestea lui Alice în Ţara Minunilor.
În lumea reală nouă din zece oameni îşi scot telefoanele mobile pentru a filma până şi cel mai neimportant eveniment sau pentru a-şi face selfie-uri pe care să le posteze peste tot pe Facebook şi pe YouTube. Dar în Minunata Lume Nouă şi Suprarealistă, tinerii uită complet să se comporte astfel. Aplicaţiile de pe telefoanele lor smart evită, cu multă grijă, să inunde reţelele sociale cu imagini surprinse în timp real. Încă aştept, în van, să văd cum clipuri şi fotografii de la atacurile de la Bruxelles încep să inunde reţelele sociale. Acest lucru nu s-a întâmplat nici la Paris. Probabil nici de data aceasta nu se va intâmpla.
Teoreticienii coincidenţelor vor fi fuduli. Nici măcar nu trebuie să se coboare atât de jos încât chiar să se gândească sau să se întrebe despre narativul dominant pentru a şti ce anume se petrece. Cu cât sunt mai ciudate coincidenţele, cu atât sunt aceştia mai entuziasmaţi să accepte totul orbeşte, ca şi cum ar fi normal.
Îmi amintesc că, imediat după evenimentele de la Paris, am devenit suspicios în legătură cu faptul că, cu câteva excepţii, nici un „vultur de ştiri” nu a luat interviuri sutelor de rude ale victimelor. Ziarele n-au arătat fotografii cu marea majoritate a victimelor. Pentru a află mai multe lucruri despre victime le-am căutat profilele pe Facebook. Spre surprinderea mea, o mare parte din ei, practic jumătate, nu aveau aşa ceva. Şi acest lucru se întâmplă într-o perioadă în care e aproape imposibil să găseşti o persoană tânără care să nu aibă cont pe Facebook. 
Mai mult decât atât, când mi-am băgat nasul în Indexul Asiguraţilor Sociali Decedaţi din Statele Unite, care e accesibil online, pentru a căuta persoane care au murit în 11 septembrie, am descoperit că peste 80% din ei nu erau trecuţi acolo. Cu alte cuvinte, pentru Statele Unite ale Americii aceşti oameni n-au murit. Nu vă enervaţi pe mine. Eu doar vă prezint faptele. E treaba voastră cum decideţi să le interpretaţi. Le sugerez celor care sunt interesaţi de misterele din 11 septembrie să-mi citească cartea,”11 Septembrie. Mitul„. Pentru moment aş vrea doar să evidenţiez faptul că Minunata Lume Nouă şi Suprarealistă a apărut cu mult timp în urmă. Iar rădăcinile acesteia merg mult mai departe de acest incident.
Victime care nu par să existe sunt în contrast cu aproape-victime care par să existe prea mult – cum ar fi Cordelia Bowdwery, o studentă de 22 de ani care a postat pe Facebook un eseu scurt şi emoţionant în legătură cu experienţa prin care a trecut la Bataclan. O poveste atât de „perfectă” încât aproape pare a fi scrisă de un profesionist („Nu e bine să ai o părere proastă despre cineva dar, de cele mai multe ori, ai dreptate”). Această postare a strâns foarte rapid peste 3 milioane de like-uri şi aproape 800 000 de distribuiri. Contraste absurde din Minunata Lume Nouă şi Suprarealistă unde nimic nu e ceea ce pare. Faptul că pe supravieţuitorul miraculos îl cheamă Mason e destul de ciudat (oare ne sugerează masoneria ca sursă?) iar numele uneia dintre victimele de origine italiană e Chiara Burla (care înseamnă în italiană „Păcăleală Clară”), nu ar trebui să ne trezească suspiciuni. În aceste situaţii, o căutare rapidă pe Facebook nu strică. Şi ce aflăm de data aceasta? Pe Facebook, „Mister Miracle 2.5” poartă numele de Elder Mason Wells. Numele acestuia suna ciudat de la bun început, nu-i aşa? Acum sună mai ciudat. Profilul lui de Facebook pare la fel de neobişnuit, cu mai puţin de o postare pe an. E oare acesta vreun indiciu care ar vrea să ne sugereze că masoneria independentă care ar putea fi implicată aici e chiar străveche?
Dacă eşti uimit de toate aceste lucruri, înseamnă că reacţionezi normal. Acesta este scopul. Minunata Lume Nouă şi Suprarealistă e structurată astfel încât să-şi pună proprii cetăţeni într-o stare permanentă de disonanţă cognitivă. Se cunoaşte din psihologie faptul că cineva care se simte pierdut, confuz şi incapabil să se bazeze pe propria-i judecată, se supune mai uşor autorităţilor.
Presupuşii terorişti de la Bruxelles sunt fraţi („fraţii el-Bakraoui”). Din nou. De ceva vreme încoace se pare că nu poţi fi terorist decât dacă te asociezi cu fratele tău. Până şi un canal media rusesc a sărit calul dezvăluind (în mod fals) că cei care s-au aruncat in aer sunt doi fraţi belaruşi (care au contactat numaidecât presa pentru a întreba cum de se mai află încă în viaţă dacă se presupune că s-au sinucis.) La atacurile de la Paris din noiembrie 2015 i-am avut pe „fraţii Abdeslam”. La masacrul de la Charlie Hebdo i-am avut pe „fraţii Kouachi”. La exploziile din Boston i-am avut pe „fraţii Tsarnaev”. E bine că filmele de la Hollywood folosesc aceleaşi scenarii, dar oare n-ar trebui să fim în lumea reală aici? Devine din ce în ce mai greu să ne suprimăm neîncrederea. Mai mult decât atât, potrivit lui Erdogan, unul dintre fraţii el-Bakraoui a fost arestat în Turcia în iunie 2015 şi a fost ulterior trimis în Belgia cu averizarea autorităţilor belgiene că acesta e suspectat de legături cu terorismul. Până şi aceasta e o temă cu care am mai avut de-a face, un standard. Teroriştii erau „cunoscuţi de agenţiile de securitate”.
Tipare asemănătoare au mai fost raportate şi la alte atacuri teroriste, începând cu cele din iulie 2005. Mitul că agenţiile de securitate sunt ineficiente este scos în evidenţă pentru a creea un motiv pentru care puterea autorităţilor să fie sporită. Totuşi, nimeni nu e niciodată pedepsit pentru acest gen de „greşeli”. Chiar dimpotrivă. După 11 septembrie, şefii seviciilor americane militare şi şefii C.I.A., care au „dat greş” în prevenirea atacurilor, nu au fost concediaţi. În schimb, au fost promovaţi. Bugetele pentru securitate au fost dublate, sau chiar triplate. Mai are cineva creierul în funcţiune? Îşi aminteşte cineva ce înseamnă „cui bono”?
Exact ca într-un film hollywoodian, masacrul de la Bruxelles vine la câteva zile după o răsturnare de situaţie în scenariu. „Băieţii buni” au avut o victorie – capturarea improbabilă şi spectaculoasă a diabolicului Salah Abdeslam, considerat a fii creierul din spatele masacrului de la Paris. Şi exact ca într-un film hollywoodian, după un climax pozitiv, undeva pe la mijlocul poveştii, vine şi „neaşteptata” răsturnare de situaţie” – un climax negativ, masacrul. Diferenţa dintre toate aceste lucruri şi filme este aceea că, în acest caz, vom plăti biletul după show.
Firul poveştii cere de asemenea găsirea paşaportului obişnuit, pe care teroristul model îl poartă cu grijă cu sine atunci când pleacă în misiuni teroriste. Şi asta doar pentru a-l lasă invariabil în maşină sau altundeva. Pentru ca cei care investighează cazul să-l găsească. Cel mai probabil, alături de un exemplar din Coran. (În cazul evenimentelor de pe 11 septembrie, alături de paşapoarte şi de Coran, a mai fost găsită şi o casetă VHS cu instrucţiuni de pilotat avioane Boeing – e foarte bine să ai aşa ceva în maşină înainte să te imbarchezi în avion). Dar dacă exagerezi cu trataţiile suprarealiste, acestea ajung să devină plictisitoare. Aşa că de data asta teroristul sinucigaş detonator îşi recunoaşte vina lăsând un bilet în computer-ul sau, computer pe care îl aruncă ulterior la gunoi. Iar ca să afli unde locuiesc teroriştii, e suficient să întrebi un şofer de taxi.
O altă variaţie a scenariului: până acum nu s-a descoperit niciun exerciţiu antitero, cum s-a întâmplat în cazul tuturor celorlalte atacuri teroriste, atacuri care au avut loc exact în acelaşi timp şi exact în aceleaşi locuri în care se desfăşurau şi exerciţiile. Astfel, din întâmplare, scenariile ficţionale au devenit reale. Sau mai bine zis, au „intrat în direct”. Totuşi, avem un exerciţiu major şi profetic care a avut loc la sfârşitul lunii februarie, la o distanţă de doar 400 de metri de staţia de metrou Maelbeek. Unii ar putea zice că tot e ceva. Mult mai impresionant este mega-exerciţiul care a avut loc în urmă cu câteva luni la Londra. Acesta a fost atât de perfect realizat, până şi în cel mai mic detaliu, încât te puteai întreba dacă era într-adevăr un exerciţiu realizat pentru a reacţiona într-o situaţie de criză sau dacă se turna un film. Dacă ţi se pare că glumesc, mai gândeşte-te o dată.
Suntem cu toţii capabili să judecăm în retrospectivă. Dar devine foarte interesant atunci când cineva poate prevede ceea ce urmează să se întâmple în viitor. Nu, de data asta nu mă refer la Erdogan ci la jurnalistul american David Chase Taylor, care este redactor şef la Truther.org şi care s-a autoexilat în Elveţia. Cu o săptămâna înainte să se întâmple, acesta a prevăzut un atac terorist în Bruxelles între 16 şi 23 martie. Dar mai există şi cineva care a prevăzut un atac exact în aceeaşi zi, pe data de 22 martie 2016, deşi nu a putut specifica cu exactitate unde anume urma să se întâmple acesta. Se pare că numărul 322 (22 martie, 3/22) este considerat de către cei din anumite cercuri de putere că fiind unul dintre acele numere „speciale”, cu o anumită semnificaţie. Dacă cauţi pe internet o să descoperi că, de-a lungul anilor, multe lucruri s-au spus despre data de 22 martie. La fel cum se întâmplă şi cu numărul 11, un alt număr chiar foarte cunoscut în anumite cercuri. Acest număr ne-a adus experienţe de neuitat cum ar fi: 11 septembrie 1973 (lovitura de stat în Chile), 11 septembrie 2001 (atacurile din 11 septembrie), 11 martie 2004 (atacul cu bombe de la gara Atocha din Madrid, Spania), 11 martie 2011(cutremurul şi tsunami-ul din Japonia) – şi lista nu se opreşte aici. Dar haideţi să nu dezamăgim teoreticienii coincidenţelor prea mult. Haideţi să adăugăm pe listă şi evenimentul care s-a petrecut pe data de 11.11.1919 (Ziua Armistiţiului Primului Război Mondial). Şi să nu uităm să menţionăm că acest eveniment s-a petrecut exact la ora 11 dimineaţa.
Pentru cei încă înfometaţi de coincidenţe, iată încă o piatră preţioasă macabră. Există doar o singură fotografie din interior de la masacrul de la Bataclan din Paris, fotografie in care se pot observa câteva zeci de cadavre în clădirea teatrului. (Apropo, în jur de mai mult de o sută de cadavre lipsesc. Dar astfel de detalii nesemnificative nu par să reprezinte vreun interes pentru mass-media mainstream.) Dacă e să ne luăm după dârele late şi roşii de pe podea, s-ar părea că unele cadavre au fost târâte înainte şi înapoi, fără niciun motiv aparent. Una dintre dare chiar formează un arc care se întoarce în mod absurd în locul din care pleacă. Dar vorbind realist, e foarte îndoielnic să poţi produce asemenea dâre simetrice dacă târăşti pe jos cadavre care încă sângerează. Dimpotrivă, chiar pare că cineva a vrut intenţionat să deseneze ceva cu sânge pe podea. Dar ce? Şi de ce? Cel mai incredibil răspuns a venit după evenimentele de la Bruxelles. Poza desenată în sânge de pe podeaua de la Bataclan seamănă izbitor de mult cu logo-ul aeroportului din Bruxelles. Pentru teoreticienii coincidenţelor acesta este momentul triumfului absolut! De altfel, se pare că unii dintre cei care trag sforile din umbră, au un simt al umorului deosebit de macabru.
Oare ce ne va mai aduce terorismul suprarealist data viitoare? O invazie NATO a Syriei? O uniune a forţelor de securitate din diferitele ţări europene? Alte pierderi de suveranitate? Alte legi împotriva presei libere şi a libertăţii de exprimare? Câte puţin din toate? Nu trebuie să ne grăbim! Vom afla în curând. Fostul şef al Mossadului a sugerat într-un interviu oferit ziarului italian Repubblica că urmează să adoptăm o lege Patriot Act la nivel european. Wow! Exact asta ne lipsea…
Ca să o spunem mai pe scurt, bazându-ne pe fapte concrete, evenimentul de la Bruxelles pare a fi al nu ştiu câtelea remake al unei situaţii pe care am mai văzut-o de multe ori până acum. Comentariile celor care observă doar politică în aceste cazuri stârnesc multă durere şi mult dezgust. Nimic nou pe frontul de vest. Totuşi, din punct de vedere artistic-filosofic, acesta e un alt pas important către Minunata Lume Nouă şi Suprarealistă, linia de sosire spre care suntem repede conduşi şi pe care mulţi încă o mai numesc, în mod greşit, „Noua Ordine Mondială”, un nume care e deja depăşit.
Roberto Quaglia
(many thanks to Diana Stoia for the careful translation)
www.robertoquaglia.com
www.roberto.info
twitter.com/robertoquaglia
www.facebook.com/authorrobertoquaglia/